Cand esti femeie si traiesti intr-o societate care te sufoca mai ceva ca un corset, singura salvare o gasesti in persoana unui naiv indragostit nebuneste de tine, dispus sa-ti dea numele si viata lui…
“The Painted Veil“ este povestea unei astfel de femei… Si pentru ca nu s-ar fi facut un film despre asta daca situatia ei ar fi fost aceeasi cu a majoritatii, as putea spune ca pelicula prezinta “exceptia care confirma regula”. Da, se poate! Se poate sa tii prizonier un om pe care nu-l iubesti, se poate sa-i calci in picioare mandria, respectul, dragostea, visele, sperantele, idealurile, insa in cele din urma iti dai seama ca ai facut acelasi lucru si cu alte tale…
Nu e usor sa recunosti ca ai ajuns sa iubesti un om pe care l-ai vrut doar din convenienta; este si mai greu sa-l faci pe el sa te iubeasca din nou, la fel de curat si fara regrete; si nu e usor sa pierzi fericirea pe care ai dobandit-o doar pentru ca ai deschis ochii spre ea prea tarziu…
